Bun venit la o nouă ediție a articolului nostru! 😁

Te-ai gândit vreodată că, în ciuda performanțelor tale, nu meriți funcția pe care o ocupi în prezent? Sau poate ai primit o promovare și, în loc să fii încântat, prima ta reacție a fost: „Oare sunt cu adevărat pregătit pentru acest rol?”

Astfel de convingeri sunt mai răspândite decât ne-am da seama și sunt cunoscute sub denumirea de „sindromul impostorului”. Acesta descrie o stare în care o persoană, în ciuda experienței, talentelor și succeselor sale, are dificultăți în a-și recunoaște propriile merite și trăiește cu teama că, la un moment dat, ceilalți ar putea afla că nu este atât de capabilă pe cât pare.

Deși termenul este cunoscut la nivel global de mulți ani, interesul pentru acest fenomen a crescut considerabil în ultima perioadă. Cercetările arată că acesta este larg răspândit în numeroase profesii și medii organizaționale, iar estimările sugerează că aproximativ 70% dintre persoane experimentează senzații specifice fenomenului impostorului cel puțin o dată în viață.

Succesul nu elimină întotdeauna îndoiala

S-ar putea să fie o surpriză să afli că persoanele cu performanțe de vârf se confruntă adesea cu sindromul impostorului.

Aceștia sunt experții care pregătesc meticulos fiecare prezentare, revizuiesc un raport de mai multe ori înainte de a-l prezenta sau depun eforturi suplimentare pentru a se asigura că totul este impecabil. Din exterior, par a fi foarte bine pregătiți. În sinea lor, însă, consideră că succesul lor este doar o coincidență.

În loc să spună: „Am reușit pentru că m-am pregătit și am muncit din greu”, ei consideră adesea că rezultatele lor au fost consecința norocului, a unor circumstanțe întâmplătoare sau a încurajărilor primite de la alții.

Modul în care își interpretează propriile realizări îi împiedică să le aprecieze și îi face să simtă că trebuie să demonstreze mereu că sunt demni de statutul pe care îl au în prezent.

Cum recunoști sindromul impostorului?

Nu există un singur tipar, însă există câteva manifestări care apar frecvent.

Persoanele care experimentează acest fenomen tind să:

• își minimizeze constant realizările;
• accepte cu dificultate complimentele sau feedback-ul pozitiv;
• creadă că succesul lor se datorează norocului;
• își stabilească standarde extrem de ridicate;
• petreacă foarte mult timp verificând și reverificând munca depusă;
• evite proiectele noi de teama că nu se vor ridica la nivelul așteptărilor;
• se compare permanent cu ceilalți.

Dacă sunt analizate separat, aceste acțiuni ar putea fi considerate indicatori ai angajamentului sau ai perfecționismului. Cu toate acestea, ele pot avea un impact atât asupra stării de bine, cât și asupra performanței profesionale atunci când sunt combinate cu îngrijorarea și lipsa de încredere în propriile talente.

De ce apare?

Apariția sindromului impostorului nu poate fi explicată printr-un singur factor. De obicei, aceasta rezultă dintr-o combinație de cauze organizaționale și umane.

La nivel individual, convingerea că orice rezultat este inadecvat poate fi alimentată de perfecționism, de o înclinație spre autocritică sau de tendința de a se compara mereu cu ceilalți.

Totuși, acest comportament poate fi influențat și de mediul organizațional. Unele persoane pot simți că trebuie să-și demonstreze continuu valoarea la locul de muncă din cauza lipsei de feedback, a obiectivelor ambigue, a promovărilor rapide sau a unei culturi care acordă prioritate performanței.

Chiar și experții cu experiență pot începe să se simtă insuficient de competenți în astfel de situații.

Cum influențează performanța?

La prima vedere, s-ar putea susține că un perfecționist extrem de dedicat este un membru valoros al oricărei companii. Acest lucru ar putea părea adevărat pe termen scurt.

Însă, pe termen lung, nevoia constantă de a-și demonstra competența ar putea avea consecințe grave.

Persoanele care suferă de sindromul impostorului lucrează adesea ore suplimentare, ezită să delege sarcini altora și irosesc multă energie în încercarea de a evita comiterea oricărei greșeli. Ei percep realizările ca pe o anomalie care trebuie susținută prin și mai multă muncă, mai degrabă decât ca pe o dovadă a abilităților lor.

În literatura de specialitate, acest comportament a fost asociat cu creșterea nivelului de stres, anxietate și epuizare, precum și cu scăderea satisfacției la locul de muncă. Chiar și atunci când dispun de toate abilitățile necesare pentru a le gestiona, angajații pot refuza uneori promovări, proiecte importante sau șanse de dezvoltare profesională din teama de a eșua.

Cum poate contribui organizația?

Cultura organizațională joacă un rol crucial în reducerea acestei probleme, dar nu există o soluție universală.

Angajații își pot înțelege mai bine capacitățile și contribuția reală la rezultatele echipei atunci când managerii le oferă feedback regulat și specific. În același timp, recunoașterea realizărilor și aprecierea efortului depus pot spori încrederea în sine.

Procedurile interne sunt la fel de importante. Obiectivele clare, discuțiile individuale frecvente, programele de mentorat și un proces de integrare bine organizat pot ajuta angajații să se adapteze la noile lor funcții cu mai puțină incertitudine.

În plus, companiile care privesc greșelile ca pe oportunități de învățare, mai degrabă decât ca pe motive de sancționare, contribuie la crearea unui mediu sigur din punct de vedere psihologic. Într-un astfel de context, oamenii se simt mai în largul lor să pună întrebări, să-și exprime opiniile și să-și asume sarcini, fără teama de a fi criticați.

Depășirea sindromului impostorului te poate ajuta să-ți formezi o perspectivă mai echilibrată asupra realizărilor, fără a-ți garanta însă că nu vei mai avea niciodată îndoieli.

Poate fi util să îți amintești că feedback-ul pozitiv primit de la colegi sau manageri nu este întâmplător. De asemenea, este important să îți recunoști propriile realizări și să accepți faptul că nimeni nu cunoaște toate răspunsurile, indiferent de experiența pe care o are.

Privește-ți parcursul profesional ca pe un întreg, în loc să-ți compari mereu sentimentele cu succesul afișat de ceilalți. Fiecare sarcină pe care ai finalizat-o, fiecare abilitate pe care ai dezvoltat-o și fiecare obstacol pe care l-ai depășit sunt dovezi ale dezvoltării tale, nu simple întâmplări.

Cu recunoștință,
Echipa TARGET HR ✨

Ne găsiți și pe alte platforme sociale ⬇️